poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am o emisiune înregistrată în cap în 1985 ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-02-24 | | Mi-ar plăcea să-mi iasă un înger în drum c-o amforă aproape plină d’-un vin, ori de cucută, și să nu știi, dacă te oprești preț de 5 minute, obosit, ce-ți dă, de-i spui că ți-e sete. - Ce sete mi-e, îngere! (și plescăi puțin din buze, să știe că nu ești un băutor de duminică, c-ai secat la viața ta, căsătorit fiind cu o Medusa, fluvii rubinii întregi) - Ce sete mi-e, îngere! strigi mai tare de data asta și-ți ridici cu un bobîrnac șapca căzută pe ochi. - Nu bem și noi ceva-n astă-seară? Îngerul tace. Merge mai departe. Și parcă-l simți cum se uita pieziș la tine, că i-ai cerut să bea. - Ce mîrlănie e asta, să ceri unui necunoscut să bei? - Mă cunoști de undeva? se-agită, privind peste umăr la mine îngerul, înspăimîntat. Pe mine să mă umfle rîsul, să-l bat prietenește pe umăr și să-i strig: - Hai! Că știu! Nevastă-mea te-a trimis! O fi zis: “ia să văd cît poate nebunu’ ăsta să bea! Poate-l vede vreun sfînt, sau ceva, și-l ia paharnic, să scap de el!” - Dar… Daaaar, îngere! Nu e așa! Se oprește îngerul din mersul său grăbit, pune amfora sprijinită d’un fel de aripă ce-i atîrna hidos pe umărul cocoșat, aprinde o țigară (iertare, e un înger vicios. Și n-are nici prea multă răbdare. Din cînd în cînd înjură. Singurul lui defect e că iubește oamenii. Mă rog. D’-ale îngerilor păcate.) Răsuflă din greu și strigă: - Tu! - ? - Tu nu mai bea! - Dar de ce, îngere? Eu sunt croit din altă carne? - N-ai înțeles! - TU NUMAI BEA, bețivule! Și pleacă zîmbind, cu tot cu amforă, cu țigara aproape stingîndu-se, să dea raportul doamnei de-i stătea din cînd în cînd, pe umăr, Numită de bețiv, Medusa, Ca înger păzitor.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate